[Dragomara]

Alex - între un ceai verde ºi o salatã, stai sã-þi povestesc ce scriu io aci: în zilele astea în care "promia cereascã" mã condamnã la recluziune, printre zecile de poezii din Borges am încercat sã-mi explic comportamentul unora dintre voi. Eu sunt genul care ºtie cã nimic nu e întâmplare, ºi cã a înþelege ceea ce þi se întâmplã este primul pas în acceptarea realitãþii. Deci am citit câte ceva de prin arhivã, v-am urmãrit când, cum ºi mai ales ce postaþi. Singura datã când am simþit nevoia sã intervin a fost aceea în care Pitbull i-a publicat fãtucii ãleia conversaþia de pe YM, am încercat sã înþeleg cum poate cineva care are dublul vârstei tale, un loc bine definit (mã rog, oarecum) în cultura româneascã, o anume verticalitate a carcterului, o opinie de susþinut pe un forum în care nu ar trebui sã primeze legea "eu sunt moderatorul!" am încercat sã-mi explic cum te poate face mai inteligent, mai uman, mai bun faptul cã-l expui ridicolului pe cel/ cea de lângã tine?! Nu am putut pricepe în ruptul capului cum þãtismele astea te pot creºte în ochii cuiva, ºi într-ai cui?! Mi-a fost ruºine când am vãzut cum aþi sãrit cu toþii asupra unui om ºi aºa bãtut de Dumnezeu, ºi mã întreb cu cât ºi pentru cât timp v-a îmbãgãþit sufleteºte chestia asta?! M-am întrebat ce te poate face pe tine, bãrbat matur, inteligent, cult, spiritual ºi cu umor sã te expui ridicolului într-un mod absolut ilogic ºi incalificabil! Apoi mi-am amintit un fragment din Platon "tot rãul ne vine de la suflet ºi de-acolo se duce el la creier de unde el este distribuit, sub forma bolii, în tot trupul. De-aceea cel pe care trebuie sã-l tratãm primul este SUFLETUL, ºi asta o putem face numai prin vorbe frumoase, prin descântece".

Am înþeles cã în unele vieþi de pe-aci e atât de puþinã dragoste, am înþeles cã unii dintre noi nu împart nimic cu nimeni, cã singurul partener, prieten, fiu ºi sau "animal de companie" le este, vb fetiþei unei prietene, "calculatorul meu iubit".

Pasiunea pentru filmul, arta într-un cuvânt ar trebui sã ne facã inimile fraþi nu sã ne asmutã unii împotriva altora mai ceva ca animalele de pradã.

Am vãzut o datã un film, "Dã mai departe" se numea, ideea lui era foarte simplã: dacã eu am sã fac o faptã bunã la cel puþin trei oameni existã probabilitatea ca cel puþin unul dintre ei sã facã acelºi lucru la la alþi trei indivizi ºi tot aºa binele acela era multiplicat la infinit.

O vorbã bunã, un gest frumos ºi sincer, puþinul acela din noi înºine, cel care te face complet numai când îl dãruieºti poate ajuta la vindecarea sufleþelui cuiva. Puþin de la mine, puþin de la tine, puþin de la el. Nu te costã nimic. În fond, vb cântecului, puþinã dragoste-n plus este ceea ce ne dorim cu toþii de la cei de lângã noi, ºi eu am decis sã dau din prea-multa dragoste care m-ar putea ucide dacã aº þine-o numai pentru mine.

PS: cineva, al cãrui nume l-am uitat spunea aici cã dacã un film, o carte nu te fac mai bun îmbogãþindu-te ºi sufleteºte nu numai din punct de vedere intelectual degeaba le vezi sau le citeºti! Nimic mai adevãrat!

V-am pupat, "detectorul" îmi zice cã ªtefan mã va banna for life, din prea multã dragoste, of course!! :love: